Dezinfectia
Def. = totalitatea metodelor şi mijloacelor folosite pentru distrugerea virusurilor, bacteriilor, ciupercilor şi elementelor parazitare patogene, condiţionat patogene şi saprofite din mediul în care se cresc şi se exploatează animalele în vederea asigurării şi menţinerii stării de sănătate şi producţiei acestora, precum şi a obţinerii unor produse de origine animală de cea mai înaltă calitate igienică.
Clasificarea dezinfecţiilor
I) După zona de aplicare
- generală
- parţială (locală)
II) După scopul urmărit
- profilactică (acţiune nespecifică)
- de necesitate (acţiune specifică)
Dezinfectia generală se aplică în toate adăposturile şi în toată unitatea cu scopul prevenirii şi combaterii bolilor transmisibile.
Dezinfectia parţială se aplică pe o suprafaţă restrânsă care a fost în contact cu animalele bolnave sau produsele patologice.
Dezinfectia profilactică se efectuează în scopul prevenirii şi combaterii bolilor transmisibile. Se aplică periodic şi poate fi parţială şi generală.
Este precedată de efectuarea deratizării şi a dezinsecţiei.
Profilactic se execută dezinfectia:
- mijloacelor de transport;
- oamenilor (filtru sanitar);
- aerului din adăpost;
- punctelor de tăiere;
- laboratoarelor sanitare-veterinare;
- lăptăriilor;
- rampelor de livrare;
- sistemului de canalizare.
Dezinfectia profilactică generală se face în sistem gospodăresc de 2 ori/an (primăvara şi toamna).
În sistem intensiv şi alternativă se execută după fiecare ciclu de producţie sau cel puţin de 2 ori/an.
Dezinfectia de necesitate – se efectuează pentru combaterea bolilor transmisibile de la apariţia primelor cazuri de boală până la lichidarea focarului.
Dezinfectia de necesitate poate fi curentă sau finală.
Dezinfectia curentă se face continuu, pe toată perioada de evoluţie a focarului
Scopul decontaminarii curente este de a distruge germenii patogeni pe măsura eliminării lor în mediul exterior de animalele bolnave sau sănătoase dar purtătoare şi excretoare de germeni.
Se efectuează zilnic sau la câteva zile, parţial sau general.
Dezinfectia finală se aplică după lichidarea ultimelor surse primare de germeni şi după efectuarea deratizării şi dezinsecţiei.
Înainte de ridicarea măsurilor de carantină se aplică decontaminantele de cel puţin 2 ori.
Principiile dezinfectiei
HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) = analiza riscului şi a punctelor critice pentru controlul riscului
- efectuarea ultimei dezinfecţii cât mai aproape de momentul populării
- respectarea cu stricteţe a tuturor etapelor dezinfecţiei
- curăţirea mecanică perfectă a suprafeţelor care urmează a fi dezinfectate
- folosirea apei potabile pentru spălare
- alegerea decontaminantelor adecvate şi a metodelor de lucru
- aplicarea uniformă a soluţiei decontaminante
- respectarea timpului de contact dintre decontaminant şi suprafeţe
- dezinfectia tuturor spaţiilor construite şi a incintei întregii unităţi
- folosirea barierelor sanitare (dezinfectorul de încălţăminte, echipament curat pentru evitarea recontaminării)
- folosirea principiului totul plin – totul gol
- conştiinciozitatea celor care execută, supraveghează şi controlează operaţiunea
- monitorizarea modului de efectuare a dezinfecţiei: organoleptic şi prin teste rapide sau de laborator
Etapele dezinfecţiei
I) Curăţirea mecanică (uscată)
II) Curăţirea hidromecanică (sanitară)
III) Dezinfectia propriu – zisă (etapa chimică)
I) Curăţirea mecanică
Constă în îndepărtarea de pe suprafeţele care urmează a fi spălate şi dezinfectate a diferitelor materiale depuse în timpul procesului tehnologic.
Măsuri care preced curăţirea mecanică:
- scoaterea de sub tensiune a instalaţiilor electrice
- evacuarea utilajelor mobile (adăpători, hrănitori)
- evacuarea animalelor
- umezirea cu soluţii decontaminante slabe sau cu apă a tuturor suprafeţelor elementelor de închidere, de compartimentare, aşternut, bălegar, în vederea fixării pulberilor existente şi prevenirii formării unor noi cantităţi şi înmuierea materialelor aderente pe suprafeţe.
Curăţirea mecanică constă în:
Etapa I: se îndepărtează dejecţiile, aşternutul şi resturile de furaje, apa din adăpători şi din reţeaua interioară de distribuire, a dejecţiilor din canalele colectoare. Materialul colectat se duce pe platformele de gunoi sau pe paturile de uscare sau se arde dacă conţin germeni sporulaţi.
Etapa II:
- îndepărtarea murdăriei aderente prin răzuire;
- când pardoselile sunt din pământ se înlătura un strat de 10 – 30 cm, iar când sunt din lemn se demontează şi se îndepărtează un strat de pământ de sub acestea;
- după curăţirea mecanică se repară elementele de construcţie, instalaţiile şi utilajele;
- se execută şi curăţirea mecanică a incintei unităţii.
II) Curăţirea sanitară (hidromecanică)
Constă în spălarea diferitelor suprafeţe cu jet de apă sau cu soluţii de detergenţi sub presiune de minim 4 – 5 atmosfere, sub unghi de 25 grade.
Se foloseşte apă caldă (60 – 80 °C) la presiuni de 50 – 60 bari/cm2 ; pompe robot ce funcţionează la presiuni de 50 – 150 bari/cm2
Efectul spălării constă în îndepărtarea murdăriei şi reducerea gradului de contaminare microbiană.
- se limpezesc suprafeţele (cu apă) de detergenţii utilizaţi;
- se lasă să se usuce.
Curăţirea sanitară reduce numărul iniţial de germeni cu până la 70 – 90%.
III) Dezinfectia propriu-zisă
Constă în aplicarea substanţelor decontaminante pe suprafeţele supuse curăţirii mecanice şi sanitare şi în volumul de aer delimitat de elementele de închidere.
Eficienţa dezinfecţiei propriu – zise depinde de:
- alegerea corespunzătoare a decontaminantului în funcţie de germeni, calitatea materialului de construcţie, temperatura de executare a dezinfecţiei;
- calcularea corectă a concentraţiei optime şi cantităţii/m2 sau m3 de aer;
- prevenirea recontaminării spaţiilor dezinfectate prin folosirea barierelor sanitare;
- separarea adăposturilor dezinfectate de cele aflate în lucru;
- aplicarea uniformă a soluţiilor decontaminante şi în strat subţire;
- respectarea timpului de contact;
- calitatea fizică, chimică şi bacteriologică a apei de diluţie;
- gradul de limpezire a suprafeţelor spălate cu detergenţi;
După efectuarea dezinfecţiei se încheie actul de dezinfecţie în care se trec condiţiile în care s-a efectuat acţiunea şi materialele consumate.
Mijloacele de dezinfecţie
1. FIZICE:
a) căldura - flambarea (arderea) şi incinerarea
- căldura uscată (aerul încălzit, obţinut în etuve şi cuptoare speciale)
- căldura umedă
● pasteurizare
● tindalizare
● fierbere
● autoclavare
- radiaţiile ultraviolete (280 – 300 nm)
- radiaţiile ionizante
- ultrasunetele
- aeroionizarea
- filtrarea
2. CHIMICE: folosirea substanţelor microbicide
Metode şi mijloace de aplicare a decontaminantelor
1. Pulverizare -mare (picături cu Φ > 400 μm)
- medie (picături cu Φ de 250 - 400 μm)
- fină (picături cu Φ de 150 – 250 μm)
2. Spreiere - Picături cu dimensiuni între 50 – 100 μm (ceaţă rece - umedă)
- Picături cu Φ de 5 - 50 μm (ceaţă rece ULV → nebulizator)
- Picături cu Φ de 0,1 - 10 μm (ceaţă caldă = thermal fog TF → termonebulizator)
Cantităţile folosite
Pentru produsele formulate clasic:
- 0,5 l/m2 suprafeţe neabsorbante
- 1 l/m2 suprafeţe absorbante
Pentru produsele ULV: 50 – 100 ml/m3 aer
Pentru produsele TF: 2,5 – 2,7 ml/m3 aer
Eficienţa dezinfecţiei
Se apreciază - organoleptic
- analize de laborator:
● Testul bacililor coliformi modificaţi (TBCM)
● Testul stafilococic (TSt)
● Testul acido-alcoolo-rezistenţilor (TAAR)
● Testul de sanitaţie prin bioproba pe cobai (TSBC)
● NTG; NTF
● Testul cu animale santinelă (TAS)
● TMT (Testul micologic în teren)
TESTE RAPIDE – PROBE DE SANITAŢIE ŞI ANALIZA LOR PRIN:
IMPEDIMETRIE (dezvoltarea microorganismelor în mediul de cultură determină modificări ale rezistenţei electrice)
BIOLUMINISCENŢA (număr de microorganisme viabile rămase după decontaminare)
Determinarea ATP = adenozin trifosfatului prin reacţia cu luciferin-luciferaza (licurici)
Reacţie însă şi în prezenţa resturilor organice (POA)
DETERMINAREA COLORIMETRICĂ SEMICANTITATIVĂ A CANTITĂŢILOR DE PROTEINĂ/CM2
(bună = sub 10 mcg/cm2 )
TURBIDIMETRIE (TURBIDITATEA MEDIULUI DE CULTURĂ)
Rezultatele până la 15 minute (excepţie turbidimetria, care necesită câteva ore)
