Sample menu:

Deratizarea

Def. = complexul de metode şi mijloace de prevenire şi combatere a infestaţiilor cu rozătoare (distrugerea şobolanilor).

Rozătoarele pot fi:
- sinantrope (şobolanul cenuşiu, alb)
(unităţi, mediu rural, urban)
- asinantrope (şobolanul de câmp, de pădure, hârciogul)
(câmp, păduri, apă)
Deratizarea este acţiune obligatorie de 2 ori/an – primăvara şi toamna, înainte de decontaminările profilactice.
În cursul anului se execută deratizări de întreţinere.

Însuşirile morfofiziologice şi bioecologice ale rozătoarelor sinantrope
- trăiesc în galerii, formând colonii familiale;
- au sistem de termoreglare insuficient dezvoltat (temp. internă între 30 şi 40 °C);
- tolerează temp. între 5 şi 35 °C
la temp. negative mor prin hipotermie
la temp. mai mari de 35 °C mor prin şoc caloric;
- nu pot trăi fără apă mai mult de 24 – 38 ore (lipsa apei duce la devorarea femelelor şi a puilor);
- dinţii incisivi cresc continuu, de aici necesitatea de a roade permanent;

- au consum mare de hrană (dinţii şi temperatura corporală scăzută);
- consumul de hrană pe zi ajunge la 50 – 80% din greutatea corporală;
- depozitează în galerii rezerve de hrană;
- în unele condiţii migrează;
- au capacitate deosebită de orientare (migrează la 1 – 2 km în jurul cuibului);
- au organe de simţ bine dezvoltate;
- au instinct de conservare ridicat;
- şobolanii sunt suspicioşi, şoarecii curioşi;
- şobolanii sunt apţi de reproducţie la 2 – 3 luni, fată 4 – 6 serii pe an şi 5 – 8 pui la fătare;
- şoarecii sunt apţi de reproducţie la 1,5 – 2,5 luni, gestaţia durează 19 zile, fată 6 – 8 serii pe an şi 6 – 10 pui la fătare.

Raportul între sexe este de 1/1.

Implicaţiile igienice şi economice ale rozătoarelor
Rozătoarele au rol de sursă şi vector pentru o serie de boli transmisibile (30 de boli: salmoneloză, leptospiroză, trichineloză etc.).
Produc pierderi economice prin: consum de hrană (1,8 kg boabe/şoarece/an şi 12 kg boabe/şobolan/an); poluarea produselor vegetale.
- distrug 10% din producţia agricolă globală
- deteriorează adăposturile;
Pierderile globale se ridică la - 4 $/an pentru un şoarece
- 25 $/an pentru un şobolan

Cheltuielile pentru prevenirea şi combaterea rozătoarelor se ridică la 1% din valoarea pagubelor produse.

Principiile deratizării

  1. participarea tuturor factorilor la distrugerea rozătoarelor (beneficiar şi executant);
  2.  utilizarea întregului complex de metode şi mijloace disponibile;
  3.  efectuarea pe platforme epizootice profilactic şi permanent;
  4.  efectuarea înaintea dezinsecţiei şi decontaminării;
  5.  identificarea speciilor care trebuie distruse;
  6.  alegerea metodelor, mijloacelor şi raticidelor specifice;
  7.  aplicarea măsurilor în toată platforma;
  8. prepararea corectă a momelilor;
  9. folosirea personalului calificat şi autorizat;
  10. folosirea raţională a raticidelor pentru evitarea instalării fenomenului de rezistenţă;
  11. crearea în unităţile zootehnice de condiţii nefavorabile dezvoltării rozătoarelor;
  12. ararea terenurilor din incinta unităţilor la 20 cm pentru distrugerea cuiburilor;
  13. decontaminarea periodică a canalelor colectoare;
  14. plasarea momelilor în zonele de circulaţie, alimentare şi adăpare a rozătoarelor;
  15. gazarea galeriilor după depopularea animalelor;
  16. strângerea cadavrelor şi şobolanilor agonici;
  17. urmărirea eficienţei deratizării.

Prevenirea infestaţiei cu rozătoare sinantrope
Presupune instituirea unor măsuri care trebuie luate în interiorul adăposturilor, în exteriorul adăposturilor şi în incinta unităţilor zootehnice.

Măsuri în interiorul adăposturilor

  1.  evitarea pătrunderii şi cuibăririi rozătoarelor;
  2.  limitarea consumului de hrană şi apă;
  3.  stocarea furajelor în buncăre metalice;
  4.  etanşeizarea capacelor la bazinele de apă;
  5.  menţinerea în stare de funcţionare a adăpătorilor şi hrănitorilor;
  6.  cimentarea galeriilor rozătoarelor;
  7.  decontaminarea periodică a dejecţiilor semilichide şi purinului.

Măsuri în exteriorul unităţilor şi în incinta exploataţiilor zootehnice

  1.  repararea elementelor de închidere a adăposturilor;
  2.  distrugerea cuiburilor, galeriilor de rozătoare;
  3.  cosirea buruienilor;
  4.  betonarea incintei;
  5.  depozitarea resturilor, avortonilor, placentelor în buncăre metalice bine închise;
  6.  depozitarea gunoiului numai în platforme de bălegar;
  7.  depozitarea nutreţurilor în furajerii;
  8.  distrugerea ochiurilor de apă;
  9.  controlul permanent în vederea depistării galeriilor şi asanarea lor.

Combaterea infestaţiilor cu rozătoare sinantrope

Mijloace:
- mecanice
- fizice
- chimice
- biologice
- mixte

 

Gradul de infestare:
a) nr. de şobolani depistaţi ziua şi noaptea:
  1. un şobolan din când în când, noaptea = populaţii de 50 – 100 exemplare;
  2. şobolani în fiecare noapte = 100 – 500 exemplare;
  3. şobolanii apar şi ziua şi noaptea = peste 500.
b) nr. de galerii circulate/100 m2:
  1.    densitate mare = 10/100 m2;
  2.    densitate mare = 2 - 10/100 m2;
  3.    densitate mare = 0 - 2/100 m2.

Mijloace mecanice

  1.  staţii de intoxicare;
  2.  curse, capcane;
  3.  şanţuri cu apă (pentru protecţia furajeriilor);
  4.  introducerea de apă, aer în galerii.

Mijloace fizice

  1.  ultrasunetele → pentru izgonire şobolanilor;
  2.  undele electromagnetice → determină moartea şobolanilor şi a şoarecilor

Mijloace chimice = folosirea raticidelor

Un bun raticid trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
  1.  toxicitate selectivă;
  2.  inofensive pentru om şi animale;
  3.  acţiune rapidă cu modificări ireversibile;
  4.  eliminare lentă din organismul rozătoarelor;
  5.  să nu inducă starea de rezistenţă;
  6.  stabilitate ridicată în condiţii de mediu obişnuite;
  7.  miros şi gust plăcute;
  8.  uşurinţă în aplicare şi procurare;
  9.  preţ de cost redus.
În ţara noastră se folosesc:
  1.  ANTU;
  2.  oxicumarinice (Warfarina, Cumachlorul, Redentinul, Tomorinul);
  3.  fosfura de zinc, fosfura de aluminiu (Phostoxin = toxic respirator);
  4.  scillirozidul (Silmurin);
  5.  Lanirat, Ratac = eficiente la populaţiile rezistente la Warfarină;
  6.  Raticate (s.a. norbromid = toxic selectiv cu efect acut) .

Raticidele se pot aplica prin:
a) prăfuire;
b) momeli
- uscate
- umede(brichete parafinate, boabe de cereale sau floarea-soarelui si batoane pentru sistemul de canalizare – se suspendă la înălţimi accesibile rozătoarelor)
c) în apă;
d) gazarea coloniilor.

Mijloace biologice
  1. conservarea duşmanilor naturali: arici, vulpi, bufniţe, cucuvele, berze, câini;
  2.  utilizarea de culturi bacteriene.

Impracticabile în unităţile zootehnice.

Mijloace mixte
- asocierea procedeelor amintite anterior

Tehnica deratizării

  1. întocmirea fişei de lucru;
  2.  preluarea substanţelor;
  3.  pregătirea dozelor toxice;
  4.  instruirea personalului;
  5.  verificarea echipamentului de protecţia muncii;
  6.  expertizarea zonei de lucru şi pregătirea acesteia;
  7.  avertizarea asupra acţiunii (tăbliţe cu “teren otrăvit”, “substanţe toxice, pericol de moarte”) ;
  8.  efectuarea deratizării propriu-zise;
  9.  timp de contact 4 – 5 zile;
  10. ridicarea cadavrelor;
  11. controlul eficienţei deratizării (excremente proaspete, nr. de cadavre, prezenţa circulaţiei rozătoarelor, cantitatea de momeli consumate);
  12. ridicarea momelilor neconsumate;
  13. curăţirea mecanică;
  14. curăţirea sanitară;
  15. părăsirea unităţii.

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ÎN ACTIVITATEA DE DECONTAMINARE, DEZINSECŢIE ŞI DERATIZARE
Pentru personalul operator:

  1.  respectarea tehnologiilor de lucru;
  2.  folosirea echipamentului de lucru;
  3.  respectarea timpului de lucru în mediu toxic.

Pentru personalul fermelor şi animale:

  1.  instruirea salariaţilor despre acţiune;
  2.  aplicarea substanţelor în condiţii de securitate;
  3.  întreruperea curentului electric;
  4.  amplasarea avertizoarelor; supravegherea cu paznici bine instruiţi;
  5.  asigurarea aerisirii;
  6.  introducerea animalelor în adăpost după încheierea unui act care să ateste lipsa de risc;
  7.  evitarea distrugerii buteliilor goale prin ardere.

Măsuri de prim ajutor:

  1.  provocarea vomei;
  2.  administrarea purgativelor;
  3.  spălături stomacale;
  4.  scoaterea la aer curat;
  5.  oxigenoterapie;
  6.  scoaterea hainelor contaminate;
  7.  administrarea antidotului.